ÎN MEDIA

Kilimanjaro 2015
Image could not be loaded
mi-a propus o întâlnire. o altfel de întâlnire: să-l însoțesc în marea expediție… părea pur și simplu un vis irealizabil. mi-am dorit atât de mult să împărțim o asemenea amintire valoroasă, încat mi-am propus să reușesc să-l urmez. am renunțat la cheltuieli inutile, la nopți pierdute și am început să trăiesc mai frumos. mi-am forțat corpul și am ajuns la rezultatele dorite pentru a avea puterea să ajung în vârf.
ne-am susținut reciproc, ne-am încurajat și am savurat din plin cel mai frumos răsărit pe care l-am văzut vreodată. ne-am bucurat enorm când am cucerit vârful. bucuria noastră a fost astfel dublă și încă este, mereu când ne gândim la ea. nu aș fi reușit singură. am realizat că cel mai important este să ai alături o persoană care te face să te simți întreagă, care te ajută să te descoperi pe tine și te ajută să ajungi sus. cât mai sus.
În final i-am zis “DA” la o întâlnire altfel. Și un pic mai departe… Pe Kilimanjaro!

Image could not be loaded
mă întorc în trecut pe titanicul munte și prima imagine ce îmi apare este echipa noastră în jurul mesei de (fiecare) seară, în cortul pregătit de porteri. îmi place mult atmosfera de final de zi, în așteptarea cinei, când împărțim impresii, lecții, gânduri și glume, ca reacție la textul “mâine o să urcați mai mult, e mai frig și mai puțin oxigen, dar voi o să vă descurcați excelent”. ha, ha! glumești?
conștientizez cel mai mare beneficiu al acestei expediții, și anume obținerea unei rezonanțe amplificate extraordinar în cadrul echipei, chiar și în planuri subtile, construită de-a lungul și de-a latul expediției. dovada supremă fiind faptul că în acele secunde toți gândeam la fel...
Pe urmele lui Kili

Image could not be loaded
avem să plecăm spre ceea ce avea să devină aventura vieții noastre, pe cât de frumoasă, pe atât de grea.
a fost greu, extreme de greu! cea mai epuizantă experiență din câte am trăit. am trecut prin cele mai ciudate stări, căci mintea dicta, dar corpul nu reacționa. epuizarea m-a făcut să plâng de supărare când vedeam cât mai am de urcat și, totodată, de bucurie, privind traseul deja parcurs. cu toate acestea, se pare că atunci când psihicul este sănătos, nimic nu este imposibil!
sunt mândră de mine, de iubitul meu și de toată echipa! mi-am dat seama că se poate orice, dacă îți dorești cu adevărat. singuri ne limităm și refuzăm să ne depășim zona de confort. mare păcat, căci satisfacția pe care ți-o oferă o astfel de realizare nu poate fi exprimată în cuvinte!
And since I made it to Kilimanjaro, I can make it anywhere!

Image could not be loaded
ce ne face pe noi, oamenii, în general, să urcăm un munte, să căutăm izvoarele unui râu, să mergem către Poli sau pe fundul mării? pentru mine e o combinație de dorința de explorare cu provocarea către sine, să mă duc mai departe, să îmi demonstrez că pot, să fiu mâine mai bun decît astăzi. în cazul particular al ascensiunii pe Kilimajaro, e vorba, în plus, și de promisiunea celui mai frumos răsărit din lume, la Stella Point, 5685 m.
după primele ore de urcat, mantra a devenit „respiră, mergi, respiră, mergi“. corpul cumva asculta cele două comenzi, dar nu pot spune că mai aveam energie pentru multe alte gânduri pe lânga ele. respiră și mergi. am ajuns la 5000 de metri. un nou prag. ar trebui să mă bucur. respiră și mergi. mai avem mult? mai avem de urcat. respiră și mergi. pauzăăăă! ce bine e sa stai jos, chiar și puțin. haide, sus, suntem în întârziere. respiră și mergi. pas deasupra altui pas. în final, a început să se facă lumină, ceea ce înseamnă că suntem aproape de cel mai frumos răsărit din lume. înca putin pînă în vârf. respiră și mergi. încă puțin, am ajuns până aici, nu mă pot opri. merg. pas după pas. respiră și mergi. când a trecut o oră? nu știu,dar sunt în vîrf. priveliștea este superbă.
Respiră și mergi